Time to be brave

January 17, 2010

Fara nici o legatura cu faptul ca:

- Bebelina mea dintuleste, nu vrea sa manance, vomita cu jeturi de 1 km si e agatata non-stop de mine, 

- geamantanele sunt deschise, in mijlocul casei si nu stiu ce sa bag mai intai in ele pentru fata mea ma tine intr-un suspans total cu fitzele ei la papa si formula-lapte pe care nu prea mai vrea sa o ingurgiteze, asadar, ce ma fac eu cu ea in Cuba?

- ca inca platesc la o datorie initiala de vreo unsh’pe mii de dolari pe care am pus-o pe un credit card, ca o DESTEAPTA NAIVA ce sunt…, pentru o “prietena” care murea la spital de nu-i plateam atunci operatia (tocmai EU, naiva, care nu s-a mai intrebat de ce nu i-a sarit nici un alt prieten in ajutor sau parintii ei care AU bani, ci tocmai eu, bugetara, de platesc si-acum la datoria ei, cu dobanzile uriase de rigoare, caci ea refuza sa o faca; dupa ce mi-a spus tafnoasa ca e problema mea ca m-am maritat ca o proasta, din dragoste si nu cu unul cu bani care sa-mi plateasca datoriile(datorii pe care nu le am, in afara de asta a ei)…:))))), am incetat sa-i mai vorbesc sau sa o somez in vreun fel;  lasa ca-i karma de partea mea imi tot zic eu, ca o naiva! :)

- ca mi-e dor de sorela de la TO si ea plange de dorul nostru (al fetii, mai ales) pe mess…

- ca Citu’ a mancat nush’ce dracovenie si are stomacul in pioneze, iar de trei zile/nopti ii sunt infirmiera si lui

- ca am cosmar dupa cosmar, noapte de noapte, de cativa ani de zile, de am apelat acum la…magie alba…:) ca sa scap de ele (si asta pentru ca visele astea urate au inceput sa implice minunea mea roz in ele drept ptr care le-am declarat razboi…). Ah, magia se efectueaza asa: se pune deasupra capului/patului o cheie cu susul in jos…:), saracu’ Citu’, la cat de rau ii era, imi controla el mie temperatura sa vada daca nu am luat-o razna de lipesc chei vechi, cu scotch, pe marginea patului)

- ca dorm doar 3-4 ore pe noapte de am devenit o mica zombie (blonde zombie, baby!)

- ca fata mea a descoperit dulapul meu cu “rufe” si de-atunci nu vrea sa-si mute premergatorul din el, de mi-a “balosit” toate tivurile la rochii si mi-a calcat cu rotile “mobilului” ei toti pantofii…(las’ ca si-asa nu-i mai incalti, a argumentat-o/salvat-o tac’su’):

…ei bine, fara nici o legatura cu toate astea, fara nici un substrat secreto-emotional, azi mi-am amintit de o melodie care, la un anumit moment-INDEPARTAT-din viata mea, m-a ajutat sa raman dreapta si pe linia de plutire, cand toate “beculetele de la bord” anuntau scufundarea….

Si-l postez aici, caci poate da peste el vreun “submarin” si uite asa, se mai intampla in Universul asta inca un act de…”magie alba”…:)

<object width=”425″ height=”344″><param name=”movie” value=”http://www.youtube.com/v/WVDfHBxGPOs&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0xcc2550&color2=0xe87a9f”></param><param name=”allowFullScreen” value=”true”></param><param name=”allowscriptaccess” value=”always”></param><embed src=”http://www.youtube.com/v/WVDfHBxGPOs&hl=en_US&fs=1&rel=0&color1=0xcc2550&color2=0xe87a9f” type=”application/x-shockwave-flash” allowscriptaccess=”always” allowfullscreen=”true” width=”425″ height=”344″></embed></object> 

Primii pasi…in noul an

January 11, 2010

Am pasit in Noul An cu o liniste si bucurie in suflet cum nu mi-a fost dat sa mai traiesc pana acum. Normal, motivul principal este ea, Bebelina, oamenii calzi din sarbatorile noastre de iarna, dar mai ales, Cit, un tata model, un sot iubitor si, mai ales, ”barbatul nostru” bun care a fost in concediu vreo doua-trei saptamani, inainte si dupa sarbatori, motiv de mare alintatura pentru amandoua. Dar gata vacanta, de azi incepe munca, suntem cam bosumflate, dar ne vom descurca noi.

Si nu, de Revelion nu mi-au lipsit “locatiile” exotice in care am petrecut  trecerea dintre ani, intr-un trecut nu prea indepartat. Vegas, Miami, New York, cabane prin muntii Romaniei, chalet-uri pitoresti in muntii canadezi, garderobe sofisticate, party-uri pana dimineata, sfarsite, apoteotic, cu gleznele in vreun ocean sau fruntea in vreun zgarie-nori, sincer, dar SINCER, toate au palit pe langa caldura si sentimentul de bine, de familie, de intreg, de NOI, in formula magica, petrecand trecerea dintre ani imbratisati, acasa, alaturi de familie si prieteni dragi. La ora trei si jumatate dimineata eram deja in pat, “spoon-ing” my husband si minunandu-ne si noi de “domesticeala” si fericirea in care ne scaldam de cand avem o printesica mica si roz intre noi.

And there is no “cheese” in my words…:), honestly!…

Altceva? Se vehiculeaza din ce in ce mai mult ideea de ”vacanta de vara in Romania”. Cit nu va putea veni mai mult de 3 saptamani cu noi, insa bunicile si restul familiilor de acolo ne cer, insistent, dreptul de a isi vedea “nepoata”. De a petrece cu ea ceva mai mult decat 3 saptamani pe an. Si uite-ma uitand de “aversiunea” mea ptr Ro, din anii trecuti, profitand ca si anul acesta voi avea slujba plina de ”mamica” (si doar part-time de alte scrieri, care se pot face si din Ro, ca doar merge internetul si la mama si la soacra :) , visand deja la momentul in care imi voi duce copila, poate chiar de manuta, de va incepe sa mearga pana atunci, pe strada unde am copilarit eu, in parcurile in care m-am zbenguit, aratandu-i lucruri, sentimente, fiinte, locuri si trairi pe care Canada, in toata “grandoarea” ei care ma tine aici de peste un…deceniu, nu le va putea avea niciodata.

Dar pana atunci, mai-iunie-iulie, nu stim exact inca,  rontaim la telecomanda cu un sferticel de dinte aparut peste noapte cu-DOAMNE-AJUTA!-smiorcaieli medii, ne invartim, din ce in ce mai “profi” cu “mergatorul” prin casa si scotocim dupa rochite de 8 luni prin garderoba ei vasta (sincer, cand a adevenit garderoba ei egala cu a mea??:) pe care le inghesuim in geamantane pentru ca, in doar doua saptamani de azi inainte, Tati Cit ne duce intr-o mini -vacanta cu MUUULT SOARE, in Cuba.

Am inceput anul in forta, cu multe planuri si vise tesandu-se in fata ochilor nostri. Abia astept sa le vad, prin ochii ei, transformate in realitate.

Si gata, lasam “barfele”, computerul si…cana preferata de-o parte, caci Bebelina isi cere deja dreptul la ”micul dejun”. Cum ce? Cereale cu fructe.

 

La final de an…

December 29, 2009

Acum ca am devenit mama, cam tot ce vreau sa scriu despre viata mea poate “suna” cliseistic; poate “suna” are ghilimele pentru ca NU ESTE si cliseistic ce vreau sa spun uneori. Ca de exemplu, despre acest Craciun as vrea sa spun multe, dar ma voi opri la “punctul” cel mai important si anume faptul ca a fost cel mai frumos Craciun trait vreodata.

Am crezut ca sarbatorile de Craciun traite in anii trecuti printre palmieri, pe plajele din Miami sau prin harmalaia din NY au fost “cele mai”. M-am inselat. Daca SPECIAL ar avea grad de comparatie, as incadra acest Craciun 2009 la superlativul-superlativelor cuvantului SPECIAL.

Primul Craciun al Bebeinei, PRIMUL al nostru ca si parinti: SUPERB. Daca mai adaug la ingrediente si nasii nostri de cununie (si ai fetitei de botez) veniti din State ca sa fie cu noi, sorela si cumnatul aterizati si ei din Toronto, la noi acasa, o alta mana de prieteni cu ai lor prichindei si un Mos Craciun imbracat de MAMA din mine (adica am pus o mare migala si grija in a gasi costumul PERFECT de Mos’), coborat “pe horn” de cumnatul meu :) , surpriza din ochii Bebelinei cand a fost asezata pe genunchii Mosului si nu a fost deloc derutata de urale, aplauze si blitzuri, privirea ei dulce cand s-a afundat in zecile de cadouri de sub brad, atmosfera calda si indestulata din casa mea, Citu’ care ne soarbe din priviri si iubiri…, ei bine, toate acestea si alte inca o mie de fericiri pe care le pastrez in suflet despre aceste ultime cateva zile ma fac sa inscriu acest Craciun in categoria THE BEST OF THE BEST OF THE BEST MOMENTS OF MY LIFE.

Acum, la sfarsit de an nu vreau sa fac nici un bilant “contabil”, psihologic sau literar. Nici de rezolutii nu vreau sa pomenesc. Stiu doar atat, ca la anul imi doresc sa realizez multe si le voi face. Dar cel mai important lucru este ca pentru anul viitor imi doresc SANATATE SI IUBIRE pentru mine, familia mea si prietenii mei, putini, dar buni si speciali (iar ei/ele stiu care sunt!). Restul…sunt detalii!

Asadar, LA MULTI ANI, tuturor si…un 2010 de nota…zece! :)

Merry Christmas!

December 22, 2009

De unde timp? De unde sa mai fur ca sa mai scriu si aici? Nici sa dorm nu mai am timp. Bebelina, pregatirile de sarbatori (avem musafiri speciali, vom face vizite, planuiala maxima de facut, mancare -in avans-de pregatit pentru Bebelina, mancare traditionala pentru noi…Noroc cu Citu’ care da cu aspiratorul ca un profesionist si ma ajuta mult mai la tot ce il pun sa faca…

Parca nici cuvintele nu mi le gasesc, asa pe fuga scriu…:). Dar suntem fericiti, cu spiritul primului Craciun petrecut cu miracolul nostru in brate intrat pana in sange…Deja au inceput bucuria, sclipiceala, daruiala…

Asadar, ce sa o mai lungim, va uram din toate sufletele noastre (DOUA mari si DOUA mici)…:)

 

sarbatori cu bine, bucurie, fericire si sanatate!

CRACIUN FERICIT!

 

Poveste de iarna in imagini

December 10, 2009

Da, ieri dupa amiaza a inceput sa ninga in cartierul nostru. In cateva ore, in spatele casei noastre arata cam asa… Cand a venit Tati acasa, de la munca, nu a mai avut unde sa parcheze pentru ca “oamenii” de la compania de dezapezire nu ajunsesera si la noi sa ne curete driveway-ul…(masina mea jumatate ingropata in zapada era deja o cauza pierduta).

Asa ca Tati a inceput sa dea “ture pe gheata” cu masina, ca sa evite, cat poate, lopata….:)

Timp in care eu si Bebelina radeam de el, din casa, de la caldurica, facand poze de la geam…:)

Pana la urma, Tati si cam toti vecinii de pe strada au iesit la “lopeti”…

Adevarul este ca din casa, de la caldura, toata aceasta atmosfera de-afara, pare superba…Mai ales ca in casa se aud pentru prima oara in viata noastra chiotele de bucurie ale Bebelinei, parfumate de cetina bradutului deja impodobit, cam devreme, dar tot de dragul ei …

 Inca ninge, este frig afara si bate un crivat…. Nu, inca nu ne-am avantat afara cu Bebelina ca sa facem oameni de zapada sau “ingeri” in troiene. Pitica a “mirosit” iarna doar pe la usa terasei, deschisa doar in caz de forta majora pentru Rebelu’ catel.

Insa planuim sa ii facem cunostinta cu zapada maine. Asa ca…vom reveni cu povesti din…”Alaska” noastra.

O IARNA SUPERBA VA DORIM!

Fu’ si Mos Nicolae…

December 8, 2009

Offff, ca nu mai ajungem deloc sa scriem si pe-aici. Suntem tare ocupati cu fericiri si zambiceli de care este ”vinovata”  mai mult ea…Bebelina-Miss Popular… minunea noastra dulce, roz si scumpica tare.In rest traim, iubim, il asteptam pe Mosu’ Craciun si pe sorela care ne va vizita, ne jucam pe…portative, mai ales de cand Mos Nicolae ne-a adus, pe langa papusi, imbracaminti, ciocolatele si alte minunatele, si un sistem Karaoke plus joc Karaoke la PLaystation. Si de-atunci o tinem in falsete de tot rasu’ toti trei, pardon, patru, ca participa si Rebelu’ la simfonii…:)

Aici, acum, ninge ca in povesti, bucataria arata ca dupa un al treilea razboi mondial, Bebelina a fost in sfarsit biruita la somn, oasele mele sunt in pioneze (deficienta de calciu, oboseli si alte alea), Citu’ se chinuie sa-mi faciliteze vizionarea a mai multor posturi TV si in dormitorul conjugal (vizionare vreme de 3 minute fix, atat imi ia ca sa adorm, cazuta franta de oboaseala dupa o zi de trebaluiala).

Desi e un pic haos, e cald si bine in casa. Troneaza atmosfera de pre-Craciun, cu dorinta ca maine sa cumparam un brad adevarat si sa terminam cumparaturile de Craciun pana miercuri cand se anunta (alti) 20 cm de zapada…

Sunt obosita, dar atat de fericita, atat de calma, atat de sigura ca asta mi-am dorit sa am si…am.

MULTUMESC!

Craciunesti, deja???

November 26, 2009

Am inceput alergatura, nebunia achizitionarii cadourilor de Craciun. Da, cam devreme, asa imi spune mamica din mine care vrea sa savureze sarbatorile si nu sa alerge prin magazine atunci, cot la cot cu intreaga populatie (care poate deveni destul de haotica si “disperata” in acest sezon al anului) a Canadei. Cu Bebelina dupa mine e mai greu sa fac fata cautarilor, asa ca anul asta ne rezumam strict la cei mai dragi dintre cei dragi. Deocamdata am bifat cadourile pentru cei patru copilasi pe care ii vom vizita de Craciun. Abia am inceput si deja sufrageria noastra zbiara a haos. Dar, sub privirile curioase ale Bebelinei mele dulci, parca si haosul are un farmec aparte…

Pentru familia si prietenii adulti (si Cit !!!) vom incepe alergatura saptamana viitoare. Pentru Bebelina nu am facut nici macar lista…:), dar am costumul lui Mos Craciun! :)

Femeia din mine…

November 24, 2009

Am primit pe mail o provocare la…leapsa! Nu prea imi sta in fire sa dau curs “lepselor blogosferice”, dar fac o exceptie azi pentru ca provocarea vine de la o cititoare draga pentru…femeia din mine.

Asta scrisesem inainte sa duc fata la culcare, lasasem si chestionarul si insemnarea deschisa. Cand m-am intors, acum, o ora mai tarziu, Cit, sotul meu care nu se uita NICIODATA la mine in laptop, completase deja raspunsurile…Le las asa (cu doar cateva exceptii, raspunsuri total eronate) pentru ca…dupa doi ani de casnicie, se pare ca ma cunoaste destul de bine…:)

  • desertul meu preferat: tiramisu.
  • gadget-ul meu preferat: laptopul
  • esti mandra ca ai (si crezi ca si meriti): masa, casa, barbat frumos :) , copil=familie implinita
  • geanta mea preferata e: Gucci
  • designer preferat: all of them, as long as e brand name…cavalli?
  • iubesc camasile de la: Zara
  • ador pantofii de la: aia ca ai gagicilor din “sex and the city”
  • parfumul preferat: givenchy-ul ala cu sticla roz/purple: “very irresistible”
  • port cu placere pijamale: victoria secret 
  • destinatia preferata de vacanta: anywhere is hot
  • oras preferat: miami
  • muzica preferata: country :) ) (pop/house-as fi scris eu!)
  • ma pasioneaza: calculatorul, moda, scrisul, cititul, fii-ta
  • animal preferat: yorkshire terrier- rebelu’ tau
  • o ciudatenie despre mine: citesc la masa, esti hot dar nu ai avut prea multi barbati, ai fost/esti o sexy geek 
  • ma voi reintoarce mereu cu placere in: new york
  • filmul preferat: vanilla sky
  • poet preferat: blaga, i don’t know :)  (minulescu)
  • daca as putea sa aleg unde sa traiesc, ar fi: florida
  • bijuteria preferata: diamantul
  • sport preferat: patinaj
  • regret ca nu o vezi mai des pe: sor’ta
  • flori preferate: in ghiveci, zambile 
  • imi doresc: sa ai multi bani for shopping ptr altii
  • cel mai mult imi place sa: scrii
  • daca as putea: as calatori 
  • ce imi lipseste cel mai mult acum: familia din ro
  • pare irealizabil: sa ai inca un copil
  • nu inteleg: pe sotul tau???:))) 
  • nu pot sa renunt la: fii-ta si pantofii cu toc 
  • sunt dependenta de: internet si laptop
  • nu ies din casa fara: ochelarii de soare 
  • nu imi plac: barbatii cu mustata
  • cea mai buna prietena: sor’ta
  • de mica mi-am dorit sa devin: actrita
  • visele mele sunt: sa castig eu la lotto :) ))))
  • as schimba la mine: sanii???? :) ))) (lol…poate asta ar schimba el la mine? :) , eu as zice sa dau cele cinci kg extra post-natale jos pana la sfarsitul lui ianuarie 2010)
  • fruct preferat: ananas
  • mancare preferata: sushi
  • amintirea preferata: omu’ ala din trecut??? :) )) glumita, cred ca traveling to new york or being single in ny, nu stiu, ia sa-mi zici care-i adevarata din astea (de fapt este primul week-end al nostru petrecut la munte in care am dormit doua ore in total…:)
  • nu suport: IARNA!!!
  • nu reusesc: sa TE OBISNUIESTI CU FRIGUL
  • incep ziua: super devreme cu fii’ta si laptopul in brate

Dau mai departe leapsa tuturor doamnelor (si domnisoarelor) care trec prin blogul meu, dar atentie, chestionarul sa fie completat de…domnii vostri…:). It’s only fair! :)

De Weekend

November 23, 2009

A fost un weekend superb. Anul trecut, pe vremea asta, aveam zapada cat casa. Week-end-ul asta ne-am plimbat prin oras in…hanorace, basca a mai fost si soare, soare cu dinti, dar soare…:). Am plecat de-acasa sambata pe la amiaza si am “haladuit” prin oras toata ziua cu Bebelina cea cuminte si Cit care ne-a cam “spoiled”…:)

De fapt, cum sa ne “reziste”…, asa rozulici cum eram amandoua?:)

Duminica am cumparat beculete si beteli/impodobeli pentru casuta, pentru…pe-afara, anul asta o impodobim mai mult pentru Bebelina…

Altfel, aseara dupa ce am “biruit-o” pe maimutica mea, am reusit sa vad spectacolul American Music Awards…Super! Cel mai mult mi-au placut Shakira, duetul Alicia Keys cu Jay-Z (un cantec super despre ”New York”, cred ca Empire State of mind se numea) si, of course, Lady Gaga. Aceasta, dincolo de outfit-ul tzuchi, a cantat o balada frumoasa “Speechless”. Cred ca e noua, nu am mai auzit-o.

Inca mai fredonez melodia cu NY…

In New York,
Concrete jungle where dreams are made of,
There’s nothing you can’t do,
Now you’re in New York,
these streets will make you feel brand new,
the lights will inspire you,
lets here it for New York, New York, New York.

Ohhh, I miss NY now…Deh, vremuri apuse…:)

Noapea tarziu am reusit sa vedem si filmul “2012″, poveste de adormit copiii, mi s-a parut, cu o “arca a lui Noe” modernizata…, iar la 2:00 noaptea ma trezeam dintr-un vis taaare ciudat (ce cauta personaje apuse prin visele mele atata tmp cat nu ma gandesc la ele???). Noroc ca Bebelina s-a trezit la 2:30 ca vrea papica, asta mi- oprit “furia” ca visez vise nepermise, negadite, nedorite.

Si gata, ca Bebelina e maraita tare de la dinti, de la mancarea solida, nu stiu de la ce exact, dar tipa nervoasa ca nu o bag in seama, se incrunta si da din picioruse ca o maimutica. Daca o iau in brate, TACE! :)

MOMMY’S DUTY CALLS!

A special gift

November 20, 2009

Am avut o saptamana plina…

Eu la doctor, cu problema tot neelucidata, dar…ma rog, privim cu pozitivitate inainte, cica nu e asa grav, mai vedem ce si cum in cateva luni.

Bebelina a facut vacinul de sase luni, eroina mare, fata mea, a scancit doar 2 secunde si gata…Tati a imbarbatat-o de mi-a crescut inima cu inca un kg vazandu-i atat de apropiati!

Apoi control medical de rutina cu ea, azi; totul perfect si armonios, a “implinit” 7,300 kg si 68 cm inaltime.

Creste, puiul nostru si infloreste si se mamoseste (practic, butonez cu un deget ca e cocotata toata pe mine).

Dar…cel mai frumos cadou al saptamanii, cartile de la draga si talentata mea, Zully

Bebelina mea a fost super-incantata, eu…nu mai vorbesc (am avut si eu partea mea in cadouas :)

Pe “Filipica” i-am citit-o deja…:). Asculta, fata mea, ca o veverita, cu urechile ciulite, si ma ingana “aaaaaaaaaaaaaaaaaahhh, aaaaa”, desi nu stiu ce zicea si ce intelegea ea acolo…:)

Abia astept sa creasca Bebelina un pic mai mare si sa-i citeeeeeeeeeeeeeesc neintrerupt, sa ii insuflu si ei dragostea pentru carti, asa cum am crescut eu…. Imi doresc mult sa o invat romaneste, vorbit-scris-citit, sa mai scrie Zully vreo suta de carti…:) si sa le avem pe toate in biblioteca noastra de la capatul pamantului (ca de balauri rai si vrajitoare cu negi pe nas m-am saturat, as vrea sa ii citesc si altceva, gen…Manzdravan!!! :) As vrea sa semene cu mine in privinta asta, sa stea toata ziua cu nasul in carti cum stateam eu, si la masa, ca tac’su-i inginer, cica lui i-au placut matematica si fizica, n-a fost “geek-nerd” ca mine…:)

Una peste alta, inca o saptamana plina si fericita cu Cit’ (care munceste prea mult, desi cred ca ne pregateste, pe muteste, o vacanta la soare dupa Sarbatori) si Bebelina care creste “liber si frumos”, de-acum si cu povestile lui Zully!!!

Multumim inca o data, “turcoaica” draga!!! Abia astept sa ne revedem, poate tot in Cismigiu, ca acum o vara si ceva, cand ne imaginam tot felul de pozitivitati, dar parca nu si ca vietile noastre vor lua intorsaturi atat de…fericite!!! :)

A good friend is always a special gift I treasure!